“Mascarada din 6 ianuarie de la Capitoliu a fost ca finalul unei coride în care un matador invizibil a vrut să-i dea lui Trump lovitura de grație. N-a fost suficientă pedeapsa pe care deep state i-a dat-o în alegeri, mai trebuia ca imaginea lui să fie definitiv asociată cu violența și „atacul asupra democrației”.

Intrarea ca prin brânză a unor plimbăreți cu creierul înfierbântat într-una dintre cele mai securizate clădiri din lume este demnă de un film prost. Nici în primăria de la Dîlga n-ar fi posibil așa ceva…La intrarea în Capitoliu, forțele de ordine s-au retras cu bună știință din calea „vizitatorilor”. Niciun scutier, nici un furtun cu apă, nicio lacrimogenă. Ba, unul dintre oamenii în uniformă și cu pistolul în teacă a făcut și pe ghidul, conducându-i pe scări pe cei care vroiau să dea o mică lovitură de stat; de stat scaunele senatorilor.

Pentru că trăim în aceeași lume, am văzut cum scenarii experimentate în ani, în diferite colțuri ale lumii, s-au aplicat acum acasă la mama lor. Este pentru prima dată când America simte pe propria-i piele ce au pățit alții – revoluții colorate, alegeri măsluite cu tableta, referendumuri de demitere anulate, campanii de dezinformare despre „2 milioane de voturi fraudate” etc. Victime sunt acum chiar cetățenii americani.

Deschiderea ușilor Capitoliului pentru defilarea unor lumpeni din periferia societății americane s-a vrut lovitura de matador pe care deep state a pregătit-o unui taur nărăvaș pe care nu reușise să-l îngenuncheze timp de patru ani. Ce va urma – demiterea, anchetarea, eventual arestarea și, desigur, dinamitarea afacerilor lui Trump – vor fi echivalente cu ce face matadorul victorios cu taurul răpus: îi taie urechile și le arată publicului.

Ca-n romanele polițiste de duzină, prima întrebare care se pune este cui a folosit această mascaradă? Lui Trump? În niciun caz.

Plimbarea agale a „atacatorilor” prin Capitoliu a fost considerată drept „ocuparea și profanarea templului Republicii Americane”. Imaginile „profanării” trebuia legate definitiv de numele lui Trump. Restul curgea de la sine: trădător, dușman al democrației, dictator…

Metoda este simplă, binecunoscută și în Băneasa: un adversar poate fi eliminat dacă se provoacă un eveniment cu impact emoțional care să justifice represaliile împotriva lui. Fără împușcarea veteranei de război Ashley Babbit ori fără moartea cu temă a afro-americanului George Floyd, în timp ce se afla în custodia poliţiei din Minneapolis, probabil că demonizarea lui Trump n-ar fi fost prea convingătoare. „A trebuit să moară oameni ca premierul să-și dea demisia!” vi se pare cunoscut?

Tentativa de prostire a lumii continuă. Deja postul național de radio NPR a dispus ca manifestanții care au intrat în Congres să fie numiți „extremiști pro-Trump”, iar noul ministru al Justiției, Merrick Garland i-a numit pe cei picați în capcana de la Capitoliu „teroriști interni”, ante – pronunțându-se pentru anchetele care vor urma.

America se face de râs nu doar prin legitimarea unor alegeri furate, ci și prin prezentarea acestei butaforii obscene drept tentativă de lovitură de stat. Prin colonii, însă, apar chicoteli sau chiar hohote de râs. După cât curaj și ce caracter are fiecare.

În toți cei patru ani, președintele SUA s-a luptat în interior cu un sistem infernal, pus la punct de decenii, care i-a măcinat, zi de zi, inițiativele. „Împotriva mea s-a declanșat cea mai mare vânătoare de vrăjitoare din istorie”, afirma la un miting Donald Trump.

Mandatul lui Trump a fost o corida continuă. Dar taurul nu s-a clătinat. Dimpotrivă, a rămas cu unele realizări istorice. Cea mai importantă este că nu a început niciun război în lume, fiind probabil singurul președinte al SUA care a procedat astfel în istoria postbelică. A stopat conflicte.

Care o fi adevărul ??

1 thought on “Recenzie de Octavian Stireanu privind evenimentele din USA

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *