Din cîte știu, omonimele se împart în omofone (cuvinte care se scriu diferit dar se pronunță la fel) și omografe (cuvinte care se scriu la fel, dar se pronunță diferit). Deci ‘omonime’ e termenul generic, iar omofonele si omografele sunt sub-clase, ca să zic așa. Româna fiind o limbă fonetică, unde scriem cum se aude (spre deosebire de engleză, de ex.), nu prea are omofone, mai mult omografe. Cuvinte cu mai multe sensuri, ca ‘broască’, ‘cot’, etc. nu sunt nici omofone, nici omografe, și cred că sunt luate pur si simplu ca omonime (nu prea sunt la curent cu trend-urile din cărțile de gramatică de gimnaziu, sinceră să fiu). Dar în exemplul dat, e vorba de omografe (grafia e aceeași, dar accentul e diferit).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *